Terapia de Integrare Senzorială (TIS) se ocupă cu stabilizarea sistemelor senzoriale.
Sistemul senzorial reprezintă baza sistemului nervos central.
Desincronizările senzoriale pot incetini dezvoltarea copiilor. Acestea pot aparea independent sau pot insoti alte afectiuni fizice, cognitive, sociale, emotionale si de limbaj.
Diferentele de psocesare senzoriala (SPD) reprezinta incapacitatea de a primi, de a integra, de a interpreta sau de a folosi informatiile primate de la simturi pentru a avea o activitate normala in viata de zi cu zi.
Dr. A.J. Ayres a dezvoltat Teoria integrarii senzoriale si a fost prima care a descries problemele senzoriale ca fiind rezultatul unor diferente de procesare la nivelul ) intregii vieti.
In cazul diferentelor de procesare senzoriala minore, copiii pot invata sa mearga mai tarziu decat altii, insa daca dificultatile sunt grave, acestea pot impiedica dezvoltarea autoreglarii, miscarii, invatarii, limbajului, abilitatile socio-emotionale, etc.
Indiferent de gravitatea desincronizarilor senzoriale, copilul are nevoie de sprijin si intelegere, deoarece aceste dificultati nu pot fi depasite de la sine.
Prin intermediul terapiei senzoriale se creaza un context special in care nevoile senzoriale ale copilului sa poata fi satisfacute.
Principiul de bază în terapia de integrare senzorială este a oferi și a controla inputul senzorial, în special cel legat de mișcare, mușchi/articulații și piele, astfel încât copilul să găsească un răspuns adaptativ care integrează aceste senzații.
Printre beneficiile terapiei de integrare senzoriala amintim
WhatsApp us