27 sept. Evaluarea unui copil cu ADHD

Evaluarea unui copil cu ADHD (Sindromul deficitului de atenție și al hiperactivității)- cum să-i explici acestuia că viața sa atât de agitată nu este în niciun fel vina lui și că el este de fapt un erou pentru că petrece timp în multe terapii care să-l ajute să-și controleze impulsurile, să învețe să se înțeleagă și să se accepte așa cum este, în timp ce alți copii de vârsta sa se joacă fără a ști cât de norocoși sunt, fiind stăpânii timpului lor liber.

Am citit într-o zi o poveste despre un băiețel care fusese diagnosticat cu ADHD, iar medicul neurolog încerca să-i explice în termeni cât mai simpli ceea ce însemna acest sindrom. Medicul i-a desenat copilului curba lui Gauss, (care seamană cu un clopot) și l-a rugat să se gândească că majoritatea copiilor au o memorie bună, aceștia fiind cei din interiorul clopotului, dar că sunt și copiii cu o memorie foarte slabă, aceștia fiind în partea stângă a clopotului, și copii cu memorie de elefant, ei fiind în partea dreaptă a clopotolui.

Această poveste l-a ajutat pe copil să înțeleagă că nu are nicio vină pentru că îi era greu să se concentreze, sau pentru faptul că avea mișcări pe care le controla cu dificultate și toate astea nu se întâmplau pentru că el ar fi fost un băiat rău, sau slab.

Neputința lui venea din faptul că avea ADHD și nu era vina lui.

Este foarte important ca un copil diagnosticat cu ADHD să înțeleagă că nu are nicio vină pentru ceea ce trăiește.

Să înțeleagă că acei oameni care îi deschid ușa unui cabinet în care urmează să facă terapie nu este acea ușă a unui spațiu de joacă sau ușa camerei prietenului său, unde și-ar dori să se afle, acei specialiști sunt cei care îl vor susține ca lucrurile din viața sa să se îmbunătățească, ajutându-l să învețe să se concentreze și să-și controleze impulsurile.

ADHD are influență și asupra părinților, fraților și a dinamicii generale a funcționării familiei. Unii părinți spun că modul în care comunică și relația generală cu copilul lor este slăbită și se deteriorează ca urmare a acestui sindrom.

Alți părinți se îndoiesc de capacitatea lor de a a gestiona relația cu copilul și pot deveni mai neliniștiți decât acesta.

Specialiștii spun că familia în care există un copil cu ADHD șansele ca aceasta să se destrame sunt de patru ori mai mari decât în cazul familiilor fără astfel de copii (Whalen, Henker, Jamner, Ishikawa, Floro și Swindle, 2006).

În plus, Harin (2005) a aflat că rudele și prietenii copiilor cu ADHD nu intervin să îi ajute pe copii atunci când părinții lor nu pot din diverse motive.

Pentru a înțelege ființa umană, trebuie să înțelegem cum funcționează creierul.

Lipsa unei evaluări a nevoilor copilului, pune în pericol capacitatea de adaptare sănătoasă la mediu a acestuia. 

Apelând de timpuriu la psiholog și psihopedagog, echilibrul emoțional și starea de bine a copilului îl vor ajuta să-și construiască o stimă de sine benefică.

În lupta cu ADHD, sprijinul specialiștilor este important pentru ca astfel copilul iși poată descoperi calități despre sine pe care înainte nu le știa și să devină mai puternic.

Psihopedagog Florin Pap